VISARTA, ca societate de gestionare a drepturilor de autor din România, ține legătura cu societăți similare din Europa, iar cu ADAGP din Franța are relații deosebite, având în vedere apropierea (și întrepătrunderea) dintre culturile noastre.

VISARTA aderă la principiile ADAGP, și le susține; în acest spirit am colaborat până acum în toate cazurile când autori români au cerut dreptul de licență pentru lucrările proprii ce implică reproduceri după lucrări ale artiștilor, ale căror drepturi de autor sunt gestionate de către ADAGP.

Unul dintre principiile partenerului nostru din Franța este că licența se oferă după ce primește macheta definitivă a unei cărți.

Ni se pare firesc, de bun simț, ca deținătorul unei licențe să aibă acest PDF, prima formă nepublicată încă a unei lucrări editoriale.

Intră în practica internațională ca „prototipul” să se regăsească și în depozitul deținătorului de licență pentru drepturile de autor din care s-a constituit ca prototip. Numai o listă cu piesele întrebuințate într-o carte nu reprezintă oglinda fidelă a cărții. Și, de altfel, existența acestei machete finale a unei cărți este dovada certă a faptului că ea, cartea, a fost făcută, încheiată, și că, deci, licența s-a acordat pentru un obiect artistic prezent, actual. Cred că este de la sine înțeles că nu se poate acorda o licență pentru o intenție.

VISARTA a pus pe site-ul ei aceste principii și am explicat acest lucru domnului Pavel Șușară de mai multe ori, dânsul, însă, refuză să prezinte către VISARTA pentru ADAGP tocmai produsul finit(macheta) și insistă să primească licența numai pentru lista de lucrări pe care le folosește (sau urmează a le folosi) în cartea Domniei Sale.

Întrucât noi avem o colaborare contractuală cu ADAGP și avem o relație onorabilă cu distinsa societate pentru protejarea drepturilor de autor, și pentru că chiar dacă ne-am opune nu s-ar putea primi acea licență (pe care, repetăm nu o deținem, noi doar intermediem instituțional primirea ei de la deținătorii de drept) – și, în fine, pentru că nu putem discuta acum, pe moment, schimbarea statutului ei, nici nu putem promova o întâlnire bilaterală sau multilaterală pentru schimbarea acestuia – considerăm că  toate luările de cuvânt pe această temă, mai mult sau mai puțin vocale, ale domnului Pavel Șușară ori ale altora, nu-și au rostul. Mai mult chiar: ele vin să discrediteze VISARTA – care a muncit din greu să-și câștige statutul de partener al ADAGP, fiind în interesul artiștilor noștri să-și păstreze acest statut.

 

Cu speranța că aceste precizări sunt clare pentru viitoarele proiecte.

Cu stimă,

Irina Florescu